Forţa exploziei a fost estimată la circa 1000 de bombe Hiroshima sau o treime din cea mai mare bomba nucleată detonată vreodată, Ţar. Fiind o zonă nepopulată, nu au existat pierderi de vieţi omeneşti, dar pe 80 de milioane de copaci au fost trântiţi la pământ, pe o supraţă de circa 2150 de kilometri pătraţi.
Tunguska este considerat a fi cel mai mare impact din istoria recentă a Terrei, deşi explozii similare s-ar fi putut produce în zone izolate din oceane unde nimeni nu ar fi putut să le observe până la apariţia reţelei globale de sateliţi, în anii 1960 şi 1970.
Cea mai vehiculată ipoteză este cea a unui fenomen care se produce la intrarea asteroizilor mai mari în atmosferă. Rocile pătrund în atmosferă cu o viteză foarte mare, cu circa 10 kilometri pe secundă. Căldura generată de compresia aerului din faţă este uriaşă, dar de regulă asteroizii explodează înainte să ajungă pe Pământ sau înainte să energia acumulată să fie eliminată printr-o explozie.
După jumătatea secolului al XX-lea, o mai atentă monitorizare a atmosferei a dus la descoperirea faptului să explozia aerului supraîncâlzit din faţa asteroizilor se produce destul de des. Un astfel de corp, cu un diametru de doar 10 metri poate produce o explozie de aproape 20 de kilotone, asemănătoare cu bomba nucleară de la Nagasaki. Date făcute publice de armata americănă arată că asemenea explozii se produc în atmosfera superioară, cel puţin o data pe an.
Cea mai mare controversă ştiinţifică este legată de o alegere aparent simplă: asteroid sau cometă. În 1930, astronomul F.J.W. Whipple a sugerat că impactul de la Tunguska ar fi fost de fapt o cometă mică, ipoteză susţinută zeci de ani pentru că explica şi luminozitatea crescută în alte zone ale planetei. La câteva zile după explozie, la miezul nopţii, la Londra, se putea citi ziarul. S-a presupus că acest fenomen s-a format din cauza reflexiei lumiii soarelui în particulele de gheaţă care au fost aruncate în atmosfera superioară.
În prezent se crede că a fost de fapt vorba de un asteroid foarte poros care s-ar fi dezintegrat complet în momentul impactului. O altă dovadă al acestui fapt este şi existenţa unui lac în apropiere, Cheko, care se pare că s-a format în urmă cu circa 100 de ani, după ce un fragment al asteroidului a lovit totuşi pământul.
Pe lângă ipotezele acceptate sunt şi o serie de ipoteze speculative.
Cometa 2005NB56 este considerată responsabilă pentru incidentul din 1908. Un studiu a sugerat că aceasta ar fi putut ricoşa din atmosfera noastră, înapoi pe o orbită în jurul Soarelui. Mai mult, autorii studiului susţin că 2005NB56 se va apropia din nou foarte mult în 2045.
În 1973, Albert A. Jackson şi Michael P. Ryan, fizicieni la Universitatea din Texas au încercat să propună o ipoteză inedită. Explozia de la Tunguska ar fi fost provocată de o mică gaură neagră care a trecut prin Pământ. Ipoteza s-a dovedit a fi falsă pentru că nu a putut fi indetificată ieşirea pe partea cealaltă a planetei şi nici nu explica cantitatea uriaşă de material din atmosferă.
Una dintre cele mai interesante ipoteze este că explozia din Siberia a fost rezultatul unui experiment al lui Nikola Tesla.
sursa: realitatea.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu