Majoritatea oamenilor au avut, probabil, măcar o dată sau de două ori în viaţă, fantezii despre cum ar da o lovitură de milioane, care să îi îmbogăţească. În cele mai multe dintre cazuri, asemenea gânduri nu se materializează.
Mai jos exista însă câteva exemple în care unii oameni chiar au dat curs unor astfel de gânduri îndrăzneţe. Este discutabil daca avem de-a face cu cele mai mari, în sensul valorii însuşite, dar cu siguranţă este vorba despre cele mai epice şi spectaculoase jafuri din istorie, unele cu adevărat ingenioase. Iar de remarcat la toate cele zece situaţii prezentate este faptul ca nimeni nu a fost ucis în cadrul comiterii infracţiunilor.10. Lufthansa (1978): 5,8 milioane de dolari, în aeroportul Kennedy
Jaful Lufthansa din 1978 a fost planificat de Jimmy Burke, un asociat al faimoasei famiglii mafiote Lucchese, împreună cu mai mulţi acoliţi ai săi. Totul a început atunci cand agentul de pariuri Martin Krugman i-a vorbit lui Henry Hill, prieten cu Jimmy Burke, despre o sumă de milioane de dolari imposibil de urmărit.
Aceşti bani intrau în SUA lunar pe calea aerului şi reprezentau moneda schimbată de militarii şi turiştii americani aflaţi în Germania de Vest (fosta RFG) şi stocată într-un seif din placaj, găzduit de aeroportul Kennedy. Informaţia provenea de la Louis Werner, care lucra la aeroport şi îi datora lui Krugman 20.000 de dolari în urma plasării unor pariuri.
Pe 11 decembrie, la ora 03:12, un gardian al aeroportului Kennedy, denumit Kelly Whalen, era lovit în cap cu un pistol, în întunericul nopţii şi dezarmat, fără a îşi pierde însă cunoştinţa. Doi bărbaţi cu măşti pe faţă i-au ordonat să dezactiveze alarma silenţioasă şi, după îndeplinirea sarcinii, l-au încătuşat şi i-au acoperit gura. Whalen a putut vedea atunci o serie de alţi indivizi, toţi înarmaţi cu puşti sau pistoale, cum au intrat în terminalul de depozitare. Unul dintre aceştia i-a luat portofelul din buzunar şi i-a spus că "acum ştim unde locuieşte familia ta şi suntem gata oricând să îi facem o vizită". Gardianul a dat atunci din cap în semn că va coopera cu tâlharii.
După aceasta, hoţii au folosit o cheie specială primită de la informatorul Werner şi au străbătut un labirint de coridoare spre locul unde alţi angajaţi aveau să se afle. I-au pus pe toţi aceştia sub ameninţarea armelor şi l-au forţat pe John Murray, agentul senior al depozitului, să îl apeleze pe Rudi Eirich pe intercom. Hoţii ştiau că acesta din urmă era singurul angajat care ştia în acea seară combinaţia potrivită pentru deschiderea seifului cu uşi duble. Astfel, Eirich a fost ademenit în cantină, acolo unde a fost aşteptat de bandiţi şi dus cu forţa la seif. Mai târziu, el avea să le spună autorităţilor că infractorii cunoşteau foarte bine toate sistemele interne de siguranţă şi erau foarte bine informaţi cu referire la procedura deschiderii silenţioase a uşilor seifului.
Odată pătrunşi în camera mult dorită, bărbaţii mascaţi au început să răscolească haotic printre toate mărfurile depozitate, până ce au descoperit locul unde erau păstraţi banii, în pachete. Aproximativ 40 astfel de pachete au fost luate de tâlhari, care le-au şi încărcat poi într-o dubă, în timp ce Eirich era, la rândul său, imobilizat alături de restul colegilor săi, care primiseră acelaşi tratament. Unul dintr hoţii însărcinaţi cu distribuirea prăzii în vehicule a intrat la un moment dat în terminal, entuziasmat şi fără mască, anunţând zgomotos ca banii sunt gata de drum. Ceilalţi l-au zorit să îşi acopere faţa, dar angajaţii au apucat să observe pentru câteva clipe cum arăta.
Înainte să plece, pistolarii le-au indicat angajaţilor să nu alerteze forţele de ordine de la apropiata secţie Port Authority înainte de ora 04:30. Atunci când au plecat hoţii, era ora 04:16. Într-adevăr, până la ora indicată, nu a fost efectuat niciun apel de la terminalş angajaţii s-au supus ordinelor doarece au înţeles că, dacă poliţia avea să îi prindă pe bandiţi, ei sau rudele lor aveau să sufere sau chiar să fie ucişi. Tot jaful a durat numai 64 de minute, a revendicat o pradă de cinci milioane de dolari în bani lichizi şi 875.000 de dolari în bijuterii şi a reprezentat, la acea dată, cea mai mare spargere întreprinsă vreodată pe teritoriu american.
9. Dunbar Armored (1997): 18,9 milioane de dolari furaţi din interior
Jaful de la Dunbar Armored este cel mai mare furt de lichidităţi petrecut în SUA. A avut loc în 1997, în cadrul amenajamentului Dunbar Armored din Los Angeles, California. Hoţii au plecat cu aproape 19 milioane de dolari.
Spargerea a fost pusă la cale de Allen Pace, care a lucrat pentru Dunbar ca inspector regional de siguranţă. Aflându-se în exerciţiul funcţiunii, Pace a avut destul timp să fotografieze şi să examineze depozitul de maşini blindate al companiei americane. A recrutat cinci prieteni din copilărie şi vineri noaptea, pe 13 septembrie 1997, şi-a folosit cheia pentru a intra în instituţie. Omul urmărise şi cronometrase din timp camerele de supraveghere şi a înţeles cum pot fi evitate.
Odată aflaţi înăuntru, spăgătorii s-au ascuns în cantina pentru personal, unde au asaltat toţi gardienii, unul câte unul. Pace ştia că în nopţile de vineri seiful era deschis din pricina sumelor mari de bani mutaţi. După ce i-au doborât pe paznici, în numai 30 de minute jefuitorii au încărcat milioane de dolari într-un vehicul care îi aştepta. Pace ştia exacr care saci conţineau cele mai mari bancnote, precum şi pe cei cu bancnote neconsecutive. De asemenea, ştia unde se aflau dispozitivele de înregistrare ale camerelor şi le-a luat şi pe acestea.
Poliţia a înţeles imediat că lovitura a fost dată de un om din interior şi l-a examinat cu atenţie pe Pace, fără a găsi totuşi ceva. Gaşca s-a străduit din răsputeri să îşi ascundă noua bogăţie, spălând banii prin afaceri imobiliare şi diverse alte artificii economice. Totuşi, unul dintre membrii găştii, Eugene Lamar Hill, a comis o eroare atunci când i-a oferit unui asociat neştiutor un teanc de bani înfăşurat cu o panglică originală. Asociatul s-a dus direct la poliţie şi Hill a fost arestat. Bărbatul a dat la scurt timp în vileag şi numele acoliţilor săi. Allen Pace a fost arestat şi condamnat la 24 de ani de închisoare. Doar o mică parte din bani a fost recuperată. Aproximativ zece milioane de dolari sunt încă dispăruţi.
8. Depozitul Brinks Mat (1983): lingouri de 45 de milioane de dolari
Jaful Brinks Mat a avut loc pe 26 noiembrie 1983, atunci când şase spărgători au pătruns în depozitul Brinks Mat, din aeroportul britanic Heathrow. Hoţii au crezut ca vor fura tre milioane de lire sterline în bani lichizi; totuşi, atunci când au pătruns în depozit au descoperit zece tone de lingouri de aur, în valoare de 26 de milioane de lire sterline. Banda a căpătat acces la această mină de aur cu ajutorul unui gardian, Anthony Black, cumnat al arhitectului operaţiunii Brian Robinson. Scotland Yard a descoperit rapid conexiunea de familie, iar Black a mărturisit că i-a ajutat pe spărgători, oferindu-le cheia uşii principale precum şi detalii privitoare la măsurile de siguranţă ale locului. Judecaţi la tribunalul Old Bailey, Robinson şi liderul grupului Michael McAvoy au fost condamnaţi fiecare la câte 25 de ani de închisoare pentru jaf armat. Black a primit şase ani, din care a ispăşit numai trei. Anterior condamnării, McAvoy i-a încredinţat o parte din prada lui unui asociat, John Perry. Perry l-a recrutat pe Kenneth Noye (care avea legături cu un negustor de aur acreditat din Bristol) pentru a legitimiza aurul. Noye a topit lingourile şi le-a remodelat pentru vânzare.
Totuşi, transferul brusc de mari sume de bani printr-o bancă din Bristol a atras atenţia Trezoreriei care a informat poliţia. Noye a fost pus sub supraveghere, iar în 1985 a ucis un ofiţer care se afla în grădina sa. La procesul rezultat, juriul l-a găsit nevinovat pe temeiuri de legitimă apărare. În 1986 Noye a fost găsit vinovat de conspirare la manevrarea aurului de la Brinks Mat, amendat cu 700.000 de lire sterline şi condamnat la 14 ani de închisoare. Trei tone din aurul furat nu au mai fost niciodată recuperate. Se crede, de aceea, că toţi cei care poartă bijuterii de aur cumpărate din Regatul Unit după 1983, poartă probabil aurul furat de la Brinks Mat.
7. Banca Nordică (2004): 50 de milioane de dolari "autofuraţi"
Jaful Băncii Nordului a fost un mare furt de bani de la sediul Băncii Nordice, din Belfast, Irlanda de Nord. Organizată într-un grup numeros şi prolific, o gaşcă de tâlhari a furat, pe 20 decembrie 2004, aproape 50 de milioane de dolari în lire sterline. Jaful este considerat unul dintre cele mai mari din istoria Regatului Unit. Atât poliţia cât şi guvernele irlandez şi britanic au aruncat responsabilitatea în cârca organizaţiei Provisional IRA (Armata Republicană Irlandeză), care a dezminţit vehement orice acuze.
În noaptea de sâmbată, 19 decembrie 2004, grupuri de oameni înarmaţi au făcut câte o vizită la domiciliile a doi oficiali ai Băncii Nordice, ambii locuind chiar lângă Belfast. Deghizaţi în poliţişti, bărbaţii au pătruns în casele oamenilor, ţinând sub ameninţarea armei familiile celor doi bancheri. Unele dintre rudele acestora au fost apoi răpite şi sechestrate, iar oficialilor li s-a cerut să îşi continue normal activitatea la sediul băncii cu adresa în Donegall Square. Au făcut acest lucru ,au rămas la lucru după închidere şi pe înserat au permis accesul în bancă al unor membri din bandă.
Tâlharii au pătruns în zona de gesionare şi stocare a banilor. Aici se afla o cantitate neobişnuit de mare de bani, pregătiţi pentru alimentarea bancomatelor în vederea apropierii agitatului sezon al sărbătorilor de Crăciun. Banii au fost transferaţi în unul sau mai multe vehicule, iar grupul a dispărut. Membri răpiţi ai familiilor celor doi oficiali ai Băncii Nordului au fost eliberaţi.
6. Banco Central, din Brazilia (2005): 70 de milioane de dolari prin tunel
În weekend-ul 6-7 august 2005, o gaşcă de spărgători, suspectată că ar fi ori Grupul celor Tatuaţi, ori Primeiro Comando da Capital, a săpat un tunel spre Banco Central din Fortaleza. Au extras de acolo cinci containere pline cu bancnote de câte 50 de reali, cu o valoare estimată de 70 de milioane de dolari. Tâlharii au reuşit să ocolească sau să activeze sistemele de alarmă şi senzorii băncii, rămânând nedescoperiţi până în dimineaţa zilei de luni, 8 august, atunci câand s-a redeschis banca.
Banco Central este o instituţie bancară naţională însărcinată cu gestionarea rezervei monetare. Banii din seif urmau să fie examinaţi pentru a se decide recircularea sau distrugerea lor. Bancnotele nu fuseseră numărate secvenţial, devenind astfel aproape imposibil de urmărit. Cu trei luni înaintea jafului, gaşca de hoţi a închiriat o proprietate vacantă în centrul oraşului să a săpat un tunel de 78 de metri pe sub două străzi din oraş, către un punct aflat chiar sub bancă.
Orientaţi, indivizii au renovat locul într-un sediu de firmă, arborând la intrare un semn din care reieşea ca acolo se afla o companie peisagistă, cu vanzare de iarbă naturală, iarbă artificială şi plante. Desigur că, interogaţi mai târziu, vecinii, care au estimat că grupul era format din 6-10 inşi, au văzut cum cantităţi mari de pământ erau transportate cu o duba zilnic de la firma, dar au interpretat acest lucru ca pe o activitate firească a acelui gen de afacere. Tunelul, având o formă pătrată, cu latura de aproximativ 70 de centimetri şi aflându-se la patru metri pe sub suprafaţa pământului, a fost bine construit: întărit cu lemn şi plastic, având propriile sisteme de iluminat şi de aer condiţionat.
În ultimul weekend, membrii găştii au forat prin 1,1 metri de beton ranforsat cu oţel pentru a intra în seiful băncii. Bancnotele furate cântăreau circa 3.500 de kilograme şi ar fi necesitat o perioadă de timp şi un efort considerabile pentru a fi mutate. Pe 22 octombrie, a fost descoperit cadavrul presupusului cap al operaţiunii, Luis Fernando Ribeiro, de 26 de ani, pe un drum izolat de lângă Camaducaia, la 320 km de Rio de Janeiro. Bărbatul a fost îmuşcat în mod repetat şi avea urme de la cătuşe pe încheieturi. Alţi cinci bărbaţi au fost arestaţi pe 28 septembrie, având în posesie 5,4 milioane de dolari din banii furaţi şi recunoscând că au ajutat la săparea tunelului. Până acum, autorităţile au recuperat aproximativ sapte milioane de dolari, dar restul de 63 de milioane a rămas nedetectat.
5. Marele Jaf din Tren (1963): 80 de milioane de dolari furaţi fără arme
Este denumirea dată jefuirii, cu o pradă de, pe atunci, 2,3 milioane de lire sterline, în data de 8 august 1963, a unui tren pe Podul Feroviar Bridego, din Ledburn, lângă Mentmore, Buckinghamshire, Anglia. Trenul poştal de Corespondenţă a Casei Regale, călătorind din Glasgow spre Londra, a fost oprit de semnale luminoase. Atunci, o bandă formată din 15 indivizi, conduşi de un anume Bruce Reynolds, a pătruns în tren şi a furat 2,3 milioane de lire sterline în bancnote folosite de una, cinci şi zece lire sterline - echivalentul a aproximativ 80 de milioane de dolari în 2009.
Deşi nicio armă de foc nu a fost folosită în timpul jafului, mecanicul trenului, Jack Mills, a fost lovit în cap cu o bară de fier, fără a suferi mai mult de câteva vânătăi. Treisprezece dintre membrii grupării au fost prinşi, după ce poliţiştii i-au identificat în urma recoltării de amprente lăsate în urmă, la ascunzătoarea lor de la ferma Leatherslade, langa Oakley, Bukinghamshire. Hoţii au fost judecaţi, condamnaţi şi închişi. Unul dintre deţinuţi a evadat dupa 15 luni de detenţie stabilindu-se în Melbourne, Australia, şi mutându-se mai târziu în Rio de Janeiro, Brazilia odată ce poliţia i-a dibuit locaţia. Alt condamnat a evadat şi el şi a fugit undeva lângă Montreal, Canada, pe Muntele Riguad. A trăit aici liniştit, un timp, înainte să comită o greşeală şi să fie reperat de Scotland Yard.
4. Depozitul Securitas (2006): 92,5 milioane de dolari
Jefuirea depozitului Securitas, din Anglia, a avut loc la primele ore ale zilei de 22 februarie 2006, între 01:00 şi 02:15, în cadrul unei operaţiuni ce a condus la subtilizarea celei mai mari sume de bani lichizi din întreaga istorie a crimei organizate britanice. Cel puţin şase bărbaţi au răpit şi ameninţat familia directorului, au sechestrat 14 membri ai personalului şi au furat aproximativ 92,5 milioane de dolari în bancnote din Depozitul Coroanei de Gestionare a Lichidităţilor, din Vale Road, Tonbridge, Kent.
După ce directorul Securitas a fost oprit şi răpit, în timp ce conducea pe şosea, de indivizi costumaţi în poliţişti, iar soţia şi fiul său au fost ridicaţi de acasă într-o manieră asemanătoare, cu toţii au fost conduşi la o fermă părăsită şi, sub ameninţarea pistolului, bărbatul responsabil de depozit a fost "rugat" să coopereze. Apoi, într-o dubă albă, atât agresorii cât şi victimele s-au deplasat la sediul Securitas unde 14 indivizi din staff fuseseră legaţi de spărgătorii înarmaţi cu pistoale si purtâng cagule. Jaful s-a încheiat în jurul orei 02:15, dar încă o oră a mai trecut înainte ca toţi cei imobilizaţi să alerteze autorităţile. Toţi cei ameninţaţi în cadrul acestei operaţiuni au scăpat nevătămaţi.
3. Depozitul de valori Knightsbridge (1987): 130 milioane de dolari
Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge a avut loc pe 12 iulie 1987 în Knightsbridge, parte a burgului londonez City of Westminister, din Anglia. Doi bărbaţi au intrat în acea zi în depozitul britanic, având intenţia declarată de a închiria o cutie de valori. După ce au fost conduşi în seif, au scos pistoalele pe care le ascundeau în haine şi i-au deposedat atât pe directorul instituţiei cât şi pe gardieni de orice autoritate şi de orice posibilitate de reacţie.
Apoi, hoţii au atârnat pe uşa de la intrarea în clădire un semn prin care explicau închiderea temporara a Centrului de Depozitare Sigură, permiţând în acelaşi timp accesul în interior al mai multor complici. Au spart multe cutii de valori şi au plecat cu o pradă în valoare de aproximativ 66 de milioane de dolari, care se echivalează cu aproximativ 130-150 de milioane de dolari astăzi. La o oră după ce spărgătorii au plecat, unul dintre gardieni a reuşit sa îşi scoată cătuşele şi să declanşeze alarma.
Poliţiştii veniţi la faţa locului au recuperat o amprentă care i-a condus la identificarea italianului Valerio Viccei. După o perioadă de supraveghere, Viccei şi câţiva din acoloţii săi au fost arestaţi în timpul unei serii de raiduri coordonate pe 12 august 1987 şi condamnaţi pentru săvârşirea demonstrată a jafului. Mai târziu, Viccei a publicat o carte despre întreaga acţiune.
2. Muzeul Boston (1990): tablouri în valoare de 300/500 de milioane de dolari
La câteva ore după ce festivităţile de ziua Sfantului Patrick s-au încheiat în Boston, pe 18 martie 1990, doi bărbaţi îmbrăcaţi în poliţişti au bătut la uşa intrării de serviciu a Muzeului Isabella Stewart Gardner, în jurul orei 01:24. Politica instituţiei a fost dintotdeauna aceea de a nu deschide pentru nimic în lume uşile pe timp de noapte, dar gardienii au făcut tocmai atunci o excepţie. Deşi se pare că nu erau înarmaţi, imediat ce "poliţiştii" au fost lăsaţi să intre în muzeu, i-au atacat pe cei doi paznici, încătuşându-i, legandu-i cu bandă adezivă şi plasându-i în subsolul clădirii.
În următoarele mai puţin de 90 de minute care au urmat, bandiţii au urcat în Camera Olandeză de la etajul al doilea al muzeului şi au furat trei picturi semnate Rembrandt; între acestea s-a numărat şi singurul peisaj marin realizat vreodată de pictor, una dintre cele câteva lucrări pe care hoţii le-au tăiat sălbatic pentru a le scoate din ramă, lăsând în urmă margini de pânză sfâşiată în rame goale. Din aceeaşi sală, a mai fost sustrasă lucrarea "Concertul", de Vermeer, precum şi un pocal chinezesc din bronz. Se pare ca s-a atentat şi la o a patra pictură a lui Rembrandt, dar fără succes. Din Galeria Scurtă, tâlharii au smuls de pe pereţi cinci schiţe ale lui Degas, precum şi vulturul de bronz din vârful unui steag napoleonean. Conform unor surse, 12 tablouri au fost furate în total, însumând o valoare estimativă de 300 de milioane de dolari. Altele avansează cifre precum 13 (tablouri) şi 500 (de milioane de dolari). Oricum ar fi, paguba a fost uriaşă, ridicând acest jaf în ranul celor mai mari din istorie. Autorii faptei nu au fost niciodată depistaţi, întrucât au distrus casetele cu înregistrările din muzeu şi nu au lăsat amprente, iar operele furate au rămas definitiv pierdute. În prezent, o recompensă de cinci milioane de dolari este oferită pentru informaţii privitoare la recuperarea în condiţie bună a tablourilor.
1. Banca Centrală din Irak (2003): Saddam a furat un miliard de dolari
În data de 18 martie 2003, cu o zi înaintea declanşării bombardamentelor Statelor Unite asupra Baghdadului, aproape un miliard de dolari au fost furaţi, în mai multe rânduri, din Banca Centrala a Irak-ului. Acţiunea este considerată, pe bună dreptate, cel mai mare jaf din istorie. Mai târziu, trupele militare SUA au descoperit, ascunşi în pereţii din palatul lui Saddam Hussein, circa 650 de milioane de dolari. Se consideră că această sumă reprezintă cea mai importantă parte a banilor furaţi, fără a se cunoaşte date concrete şi despre restul prăzii.
Diyaa Habib al-Khayoun, director general al băncii de stat al-Rafidain, susţine ca 250 de milioane de dolari şi 18 milioane de dinari irakieni, acum lipsiţi de valoare, au fost de asemenea furaţi în aceeaşi zi din Banca Centrală, dar de jefuitori profesionişti, fără vreo legătură cu Saddam. Tot în martie 2003, un bilet scris de mână a venit în atenţie, semnat de Saddam Hussein, prin care se ordona retragerea a 920 de milioane de dolari şi oferirea acestor lichidităţi lui Quasay, fiul prşedintelui irakian. Oficiali ai Băncii Centrale au afirmat că Quasay a putut fi văzut participând la încărcarea acestor bani, grupaţi în cutii pline cu bancnote de câte o sută de dolari, în camioane, pe parcursul unei operaţiuni de cinci ore. Fiul lui Saddam a fost mai tarziu ucis într-un schimb de focuri cu soldaţii americani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu